-
1 ţine-ţi botul!
-
2 ţine-ţi fleanca!
-
3 a-şi ţine gura
to hold / înv. to keep one's tongueto keep one's tongue between one's teethto keep guard / watch over one's tongueto curb / to bridle one's tongueto put a curb / a bridle on one's tongueto keep a clean tongueto bite one's tongue offto keep one's own counselînv. to hold one's peaceto hold one's gab / jawsl. to hold / to shut (up) one's noiseto hold one's mouthto keep one's mouth shutto keep / to maintain silenceto keep / to save one's breath to cool one's porridgesl. to keep one's head / face shutto shut one's face / headto keep one's trap shutamer. to keep one's yap shutto shut one's yapţine-ţi gura! </b>shut up! shut / hold your mouth! keep your tongue in your mouth / between your teeth! stop your gab! mum's the word!hold your jaw / chat / maw / noise! pack it up!sl. cheese it! put a sock in it! stash it! dry up! out! out! -
4 a-şi ţine limba
-
5 a-şi ţine limba-n frâu
-
6 a căsca cât îl ţine gura
to give long yawns.Română-Engleză dicționar expresii > a căsca cât îl ţine gura
-
7 a striga cât îl ţine gura
to cry / to shout at the top / the pitch of one's voiceto scream one's lungs outto cry / to shout oneself hoarse( cu glas ascuţit) to shrill out( a urla) to howlto roaraprox. to make / to kick up a fuss.Română-Engleză dicționar expresii > a striga cât îl ţine gura
-
8 cât îl ţine gura
at the top of one's voice. -
9 a striga din toate băierile inimii
Română-Engleză dicționar expresii > a striga din toate băierile inimii
См. также в других словарях:
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
bucal — BUCÁL, Ă, bucali, e, adj. Care ţine de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♢ loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUCÁL… … Dicționar Român
prust — prust1 s.n. (reg.) lemn care ţine deschisă gura matiţei năvodului. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR prust2 s.n. (reg.) perete de cărbune la care se lucrează în abataj cu ciocanul de abataj; faţa locului de muncă într o mină de cărbuni.… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
uita — UITÁ, uit, vb. I. I. 1. tranz. şi intranz. A pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu şi (mai) aduce aminte, a nu (mai) ţine minte. ♢ expr. (fam.) A şti cât au uitat alţii = a nu şti (mai) nimic. 2. tranz. şi intranz. A înceta să… … Dicționar Român
fleancă — FLEÁNCĂ s.f. (fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ♢ expr. Tine ţi (sau închide ţi, tacă ţi) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [var.: fleoáncă, fleoárcă s.f.] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FLEÁNCĂ … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
frâu — FRÂU, frâie, s.n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul şi în gura unui cal (de călărie) spre a l supune şi a l putea mâna. ♢ loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmăţat. ♢ expr. A şi pune frâu limbii… … Dicționar Român
clanţă — CLÁNŢĂ, clanţe, s.f. 1. Mâner metalic montat la broasca uşii sau a porţii, care prin apăsare, face să funcţioneze mecanismul de închidere şi de deschidere al acestora; clampă. 2. fig. (peior. şi fam.) Gură. ♢ expr. A( i) da cu clanţa = a vorbi… … Dicționar Român
